ECUSONUL ┃ A adunat laolaltă oameni hotărâți să învețe de la cei mai buni, care s-au întors în comunitățile lor pentru a face diferența.  Există ceva special în momentul în care porți un ecuson. O senzație aparte care apare ori de câte ori îl prinzi la gât sau în piept. Și poate te întrebi: cum poate o bucată de carton, cu numele tău pe ea, să miște ceva în felul în care simți?Cu toții am simțit asta măcar o dată. La o conferință, la un curs, la un eveniment important, în prima zi de muncă sau într-un loc în care am ajuns pentru prima dată pentru o vizită de studiu. Pentru câteva ore sau chiar zile, numele tău stă la vedere. Nu mai trebuie să te prezinți de fiecare dată, pentru că oamenii știu cine ești, de unde vii și de ce ești acolo. Și asta, datorită unui lucru atât de simplu: un ecuson. Partea cea mai interesantă este alta: ecusonul îți amintește, într-un fel foarte simplu, că n-ai ajuns acolo întâmplător, ci că există un motiv pentru care ești în locul acela, printre oamenii aceia, în acel moment. Poate ai venit să vorbești despre ceea ce știi și să dai mai departe ceva ce ai practicat de când te știi, poate ai venit să descoperi ceea ce încă nu știi sau poate ai venit, pur și simplu, să fii parte din ceva în care ceea ce fac ceilalți se leagă, într-un fel sau altul, de ceea ce faci și tu. De aici și acel sentiment ziditor care te face să simți că aparții unui lucru care contează, că ai un rol important și că prezența ta nu este întâmplătoare, că trebuie să continui să fii ceea ce ești și că cineva găsește un rost în ceea ce faci. Pentru noi, oamenii cu ecusoanele întotdeauna au fost cei care au ales să devină mai buni în ceea ce fac.Cel mai recent ecuson a fost purtat de un profesor. Poate predă de peste douăzeci de ani și își cunoaște foarte bine ma-teria. Are experiență, știe ce face și, probabil, de multe ori a fost omul la care au venit alții să ceară un sfat. Și totuși, lumea în care cresc astăzi copiii se schimbă. O bună parte din ea se mută în spațiul digital, iar experiența de ieri nu este întotdeau-na suficientă pentru provocările de astăzi.  Când lumea copiilor se schimbă, trebuie să se schimbe și felul în care adulții îi înțeleg și îi protejează. În ultimii 25 de ani, „La Strada” a înțeles că protecția copiilor nu începe doar atunci când apare un abuz. Ea începe cu mult înainte: în sala de clasă, în conversațiile dintre profesori și elevi, în întrebările pe care un copil îndrăznește să le pună și în semnele pe care un profe-sor învață să le observe.Un ecuson e despre un om care și-a făcut timp să asculte, să pună întrebări și să accepte că mai are ceva de învățat.. și o face continuu. Mai e și despre curaj, acel curaj despre care nu se va spune la știri și despre care nu se vor scrie cărți. E pur și simplu despre curajul de a spune: „Nu le știu pe toate, dar vreau să fiu mai pregătit pentru elevii mei.”De-a lungul anilor, mii de profesori au participat la sesiuni de instruire organizate de Centrul Internațional „La Strada”. Au învățat cum să vorbească despre siguranța online, cum să recunoască semnele violenței și ale exploatării, cum să reacționeze atunci când un copil cere ajutor și cum să trans-forme școala într-un loc mai sigur. Profesorii aceștia au purtat ecusoanele doar pentru o zi, dar a fost suficient pentru ca ei să plece cu răspunsuri pe care nu le aveau înainte și, poate, cu o altă perspectivă asupra realității pe care copiii o trăiesc zi de zi. Ceea ce „La Strada” știe cu siguranță este că toate acestea au mers mai departe: în sute de lecții organizate cu elevii în clase, în mii de conversații despre siguranța pe internet și, poate fără să știe, în viețile unor generații întregi de copii, care la un moment dat au avut nevoie ca cineva să-i asculte și să le spună că nu trebuie să rămână singuri cu ceea ce li se întâm-plă.Uneori, schimbarea începe cu o lege. Alteori, cu un apel tele-fonic. Dar, uneori, începe mult mai simplu: cu un profesor care intră în sala de clasă puțin mai pregătit decât era ieri.În cei 25 de ani de activitate, „La Strada” a contribuit la schim-barea practicilor instituționale în domeniul prevenirii și com-baterii violenței, abuzului și exploatării, siguranței copiilor online, dezvoltând competențele profesioniștilor și promovând intervenții bazate pe colaborare, respectarea drepturilor omului și abordarea centrată pe victimă.    1.500+ de profesioniști instruiți anual din sistemele de justiție, aplicare a legii, sănătate, educație și protecție socială. 6 metodologii și instrucțiuni și instrumente practice dezvoltate și integrate în activitatea instituțiilor publice pentru identificarea, investigarea și intervenția în cazurile de violență, abuz și exploatare. 10+ programe naționale de formare dezvoltate pentru profesioniști. 700+ de instituții de învățământ au beneficiat de programe de formare pentru o abordare comprehensivă a siguranței online.  

URSULEȚUL DE PLUȘ ┃ A purtat în brațele lui frica unor copiide vulnerabilitatea cărora s-a profitat în cele mai urâte moduri... Aproape fiecare copil a avut un ursuleț de pluș.Poate îl mai ții minte pe al tău. Era puțin ciufulit, poate îi lipsea un nasture sau avea blana puțin mai tocită pentru că fusese ținut prea mult în brațe. Dormea lângă tine, mergea cu tine la bunici, în vacanță și, dacă plecai undeva, era prea important ca să fie lăsat singur acasă. Nu-i așa? Pentru un adult, ursuleții de pluși sunt doar niște pufoșenii ordinare care colorează viața copiilor lor. Pentru un copil, e o lume întreagă. Este cineva pe care îl poate lua în brațe atunci când îi este frică. Cineva care nu râde de el, nu îl ceartă și e mereu alături când este trist. Copilul îl strânge la piept, iar el parcă știe să-i aline durerea într-un mod în care doar ursuleții știu să o facă. Este acolo atunci când copilul nu are chef să vorbească cu nimeni și, poate, este primul căruia îi spune o poveste seara, înainte să adoarmă.Copiii ajung să aibă multă încredere în ursuleții lor, motiv pentru care sufletele acelea moi și tăcute ajung să cunoască aproape tot ce înseamnă copilăria unui om. Uneori, un ursuleț ajunge în locuri în care ne-am dori ca niciun copil să nu ajungă. Într-o cameră de audiere. În cabinetul unui psiholog. Într-un centru de asistență. Lângă un copil care încearcă să spună, poate pentru prima dată, ce i s-a întâmplat. În acele clipe, ursulețul nu mai este o jucărie, ci un sprijin. Copiii nu găsesc întotdeauna cuvintele potrivite. Uneori le este teamă. Alteori cred că nimeni nu îi va crede. Dar își strâng ursulețul la piept și găsesc puterea de a vorbi. De-a lungul celor 25 de ani de asistență oferită copiilor-vic-time, „La Strada” a învățat că protecția copiilor începe cu un lucru aparent simplu: să creezi un spațiu în care copilul să se simtă în siguranță. Un spațiu în care nu este judecat, nu este grăbit, nu este expus factorilor care i-ar retraumatiza și nu este obligat să poarte singur povara a ceea ce i s-a întâmplat. Ursulețul de pluș nu pune întrebări. Nu promite că va rezolva totul. Dar le amintește copiilor că nu sunt singuri. În jurul aces-tui gest simplu s-a construit, în timp, o schimbare mult mai mare: metode de audiere adaptate copiilor, servicii specializa-te, profesioniști instruiți și sisteme care încearcă să pună interesul superior al copilului înaintea oricărei proceduri.O societate se schimbă atunci când înțelege că, înainte de a cere unui copil să vorbească, trebuie să-i ofere un motiv să aibă încredere.Iar uneori, acel motiv începe cu un ursuleț de pluș.În cei 25 de ani de activitate, „La Strada” a contribuit la dezvol-tarea unui sistem mai sigur de protecție a copilului, promovând prevenirea, răspunsul multidisciplinar și abordările centrate pe copil în cazurile de abuz și exploatare. 1.124 de copii, victime ale abuzului și exploatării sexuale, au beneficiat de asistență juridică și psihologică în cadrul procesului penal. Sute de ani de condamnare pentru agresorii sexuali, în dosarele de abuz și exploa-tare sexuală în care victimele au fost asistate juridic de avocații „La Strada”. 500+ de audieri în condiții speciale, realizate de psihologii-intervievatori ai „La Strada”. 400+ de rapoarte de evaluare psihologică, întocmite de specialiștii „La Strada”.  

PAȘAPORTUL ┃ A trecut granițe odată cu speranțele oamenilor, apoi s-a întors cu ei acasă, unde era mai sigur... Un pașaport este, de obicei, un lucru bun. Îl scoți din sertar atunci când urmează să pleci undeva. Îl verifi-ci de câteva ori înainte de călătorie, ca nu cumva să-l uiți acasă sau nu cumva să fi expirat deja. Îl ții în buzunar, în geantă sau într-un loc sigur și, de cele mai multe ori, îl asociezi cu ceva ce urmează să înceapă: o călătorie, o oportunitate de muncă, o vizită la rude, o vacanță sau poate chiar o viață mai bună, din-colo de granițe.Pentru mii de moldoveni, mai ales după anii 2000, pașaportul a însemnat exact asta: speranța că undeva, dincolo de graniță, îi așteaptă o nouă șansă.Dar, pentru unii, aceeași copertă vișinie a fost începutul unei povești cu totul diferite, pentru că un pașaport poate deschide lumea, dar, odată ajuns în mâini greșite, poate face exact opusul.„La Strada” a cunoscut, de-a lungul anilor, nenumărate istorii în care un simplu pașaport nu mai era dovada identității cuiva, ci un instrument prin care altcineva controla viața cuiva. În jurul lui se construiau promisiuni false, înșelătorii, forme sofis-ticate de exploatare și drumuri care nu duceau acolo unde oamenii credeau că pot ajunge. Uneori, era confiscat imediat după trecerea frontierei și folosit ca instrument de control: fără acte, victima nu mai avea libertatea de a pleca, de a cere ajutor sau chiar de a demonstra cine este.Un pașaport este, în aparență, doar o bucată de hârtie. În reali-tate, însă, înseamnă un om. O tânără care își dorea un loc de muncă. Un bărbat care voia să-și întrețină familia. O mamă care spera că, plecând pentru o vreme, le-ar putea oferi copiilor ei un viitor mai bun. Oameni care, înainte de a pleca, au împăturit câteva haine, și-au luat rămas-bun de la cei dragi și au pornit la drum cu speranța că lucrurile vor fi mai bune. Pentru toți ei, pașaportul era libertatea de a pleca și siguranța că, indiferent cât de departe îi va purta drumul, există întot-deauna o cale de întoarcere. De 25 de ani, „La Strada” încearcă să se asigure că această cale există. O cale de întoarcere spre siguranță. Spre cei dragi. Spre libertate. Spre propria viață.În cele 2 decenii și jumătate, „La Strada” a ajutat sute de mii de persoane să ia decizii informate privind migrația și să își exer-cite dreptul la o migrație sigură, contribuind la prevenirea trafi-cului de ființe umane și a exploatării prin muncă.Să poți să pleci oriunde cu speranță și plin de visuri. Să ajungi în siguranță. Să te întorci liber. În asta credem și pentru asta luptăm prin ceea ce facem, zi de zi.   217.540 de apeluri au vizat consilierea privind migrația sigură. 33.786 de tineri au participat la seminare de promovare a migrației sigure.  21.639 de cetățeni ai Republicii Moldova au fost angajați legal peste hotare cu sprijinul „La Strada”. 120.000+ de vizitatori aceesează, anual, portalul informațional www.migratiesigura.md.  

Un răspuns eficient la cazurile de violență sexuală presupune nu doar investigarea faptei, ci și o intervenție care ține cont de traumă, respectă drepturile victimei și asigură colaborarea dintre profesioniștii implicați. Acesta este obiectivul formării de formatori „Răspunsul integrat și intervenția echipelor multidisciplinare la cazurile de violență sexuală vizând victimele adulte”, desfășurată astăzi la Chișinău. Formarea a reunit circa 40 de profesioniști și profesioniste din diferite domenii și a urmărit dezvoltarea unor competențe comune, care să permită ulterior multiplicarea cunoștințelor și practicilor în rândul specialiștilor de la nivel local, care intervin în cazurile de violență sexuală. Programul a abordat dimensiunile juridică, psihologică și medico-legală ale intervenției și a pus accent pe necesitatea unui răspuns coordonat între instituțiile implicate. Prezentă la eveniment, Galina Nița, șefă interimară a Secției formare profesională și suport metodologic din cadrul Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie a menționat că participanții sunt la cea de-a doua sesiune de formare și ulterior, aceștia vor instrui echipele multidisciplinare locale, astfel contribuind la transmiterea cunoștințelor către aproximativ 7 000 de specialiști din întreaga țară, aflați în prima linie de contact cu victimele. „Prin acest mecanism de multiplicare, formarea urmărește să consolideze, la nivel național, un răspuns comun, coordonat și centrat pe victimă”, a spus Galina Nița. Eugenia Berzan, analistă de program în domeniul Sănătății Sexuale și Reproductive (SRH) din cadrul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova, a subliniat că violența sexuală reprezintă una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor omului, iar riscurile și vulnerabilitățile asociate acesteia se amplifică în perioade de criză. „Primele 72 de ore sunt esențiale pentru intervenția în cazul unei victime a violenței sexuale. O parte dintre consecințele acestei experiențe traumatizante pot fi prevenite sau reduse dacă persoana beneficiază rapid de sprijinul și serviciile de care are nevoie. De aceea, specialiștii și specialistele din prima linie trebuie să știe cum să acționeze prompt, corect și într-un mod care să protejeze victima. UNFPA Moldova susține consolidarea capacităților acestor profesioniști, pentru ca fiecare persoană afectată de violență sexuală să poată primi un răspuns coordonat chiar din primele ore după producerea sau dezvăluirea cazului”, a spus Eugenia Berzan. Cristina Deliu, directoare de Program în cadrul Centrului Internațional „La Strada”, a subliniat sensibilitatea și complexitatea cazurilor de violență sexuală, precum și importanța unui răspuns profesionist încă de la primul contact al victimei cu sistemul. „În fiecare zi, la Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete 0 8008 8008, primim apeluri de la femei care se confruntă cu diferite forme de violență, iar echipa noastră oferă inclusiv suport și asistență victimelor violenței sexuale. Din această experiență știm cât de important este ca o femeie să întâlnească, atunci când decide să ceară ajutor, un specialist care știe să o asculte, să o creadă și să o îndrume corect mai departe. Ne dorim ca această formare să devină și o platformă de comunicare și colaborare între profesioniști. Specialiștii din teritoriu trebuie să fie printre primele persoane către care o victimă să poată apela cu încredere și să primească un răspuns prompt, competent și fără a fi judecată sau revictimizată.” Pe parcursul zilei, participanții au discutat despre drepturile și garanțiile victimelor, efectele traumei și mecanismele de răspuns la traumă, precum și despre miturile și prejudecățile care pot influența percepția asupra violenței sexuale și modul în care este gestionat un caz. O componentă importantă a formării s-a axat pe dezvoltarea abilităților de comunicare și intervievare sensibile la traumă. Profesioniștii au fost instruiți să recunoască efectele psihologice, emoționale și fizice ale experiențelor traumatice și să adapteze comunicarea la starea și nevoile persoanei care solicită ajutor. Formarea a inclus o sesiune dedicată consimțământului pentru activități de natură sexuală. Participanții au analizat diferențele dintre cultura consimțământului și cultura violului și au discutat despre miturile și prejudecățile care pot influența înțelegerea consimțământului și evaluarea situațiilor de violență sexuală. Un alt element al programului a fost colaborarea multidisciplinară. În gestionarea unui caz de violență sexuală pot fi implicați, în momente diferite, polițiști, procurori, medici, specialiști medico-legali, psihologi și furnizori de servicii de suport. Formarea a abordat punctele de intrare ale victimelor în sistem, cooperarea dintre profesioniști, colectarea și gestionarea probelor judiciare, precum și mecanismele de referire către serviciile specializate. Instruirea a inclus și analiza cadrului normativ național relevant, inclusiv a prevederilor Codului penal, Codului de procedură penală, a Protocolului Clinic Standardizat „Managementul clinic al cazurilor de viol” și alte acte relevante. Această activitate a fost organizată de Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie în cadrul Programului Național de Formare și Specializare a Profesioniștilor din Domeniul de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie în parteneriat cu  Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova și UNICEF în cadrul Programului comun „Rupe cercul violenței împotriva femeilor și copiilor”, implementat de Centrul Internațional „La Strada”, cu susținerea financiară a Guvernului Marii Britanii.